joi, 30 august 2012

la despărţire..

Ne aşezăm la masă. Privesc în gol şi mă întrebi dacă sunt ok. Absentă parcă, îţi răspund cu un simplu zâmbet. Ceri ospătarului două cafele. Mă prinzi de mână ca să.mi atragi atenţia; văd în privirea ta o părere de rău. Am ajuns acolo unde nu am vrut vreodată. Scoţi pe masă pachetul de ţigări, cheile şi telefonul. Îţi aprinzi o ţigară şi mă prinzi iar de mână. Chiar atât de rău îţi pare ?! Mă uit cu dispreţ spre telefonul tău. Acel telefon care suna mereu. Acel telefon care afişa numărul meu şi nu răspundeai. Acel telefon pe care te prefăceai că.l uiţi doar să nu.l mai auzi. Cine eşti tu de fapt ? Şi unde e iubitul meu ? Ce ai făcut cu el ? Şi ce cauţi tu aici ?
… Închid ochii. E prea tarziu să mai schimb ceva. Tu eşti deja plecat, iar ea e deja acolo. Te uiţi la telefon. Aştepţi. Vrei ca timpul să se scurgă mai repede. Vrei să pleci. Nu mai ai răbdare. Ai fumat deja trei ţigări şi nici măcar nu a sosit cafeaua. Ştii că ea te aşteaptă. Aşteaptă să o suni. Aşteaptă să.i spui că eu sunt trecutul şi că ea e prezentul. Aş vrea să am putere să vorbesc. Dar am obosit. Vreau să mă întorc acasă. Să te găsesc dormind şi să mă aşez în pat lângă tine. Să dormim împreună. Atât. Cafeaua e aici. Mă întreb cum e ea şi nu sunt eu. Aproape că.mi pare rău pentru ea. Şi ea va ajunge aici. În acelaşi loc ca şi mine. Şi poate va simţi la fel. Sau poate nu. Sau poate mai rău. Mă cutremură gândul că voi găsi camera noastră goală. Că mă voi aşeza în pat şi voi îmbrăţişa o pernă. Că o voi strânge puternic în braţe şi că mi.aş dori să.mi ia durerea. Nu vor mai fi nopţi pierdute vorbite la telefon sau discuţii lungi pe internet. Nu vor mai exista seri în care ne vom face planuri despre “cum va fi când..”. Nu vom mai împărţi sunete, culori, zâmbete, sărutări, cearşafuri sau băuturi. Nu vom mai fi noi. Stingi a şaptea ţigară. Bei o ultimă gură de cafea. Îţi strângi lucrurile. Eşti gata să pleci. Eu sunt gata să rămân. Mă săruţi părinteşte şi mă îmbrăţişezi încet… Rămâi cu bine.. Recomandarea de astăzi: Anton Zap – Can’t tell you. See you soon !