picături de culoare

Mă uit la telefon şi îmi amintesc să îl pun pe silent. Câteodată doarme când merg la el şi nu aş vrea să.l trezesc. Ajung în faţa uşii şi bat încet. Apăs pe clanţă şi intru. Ascult. Când e prea linişte ştiu sigur că doarme. De cele mai multe ori mă aşez lângă el pe pat şi îl cuprind. Îmi apropii nasul să.i simt mirosul. E special. Şi îmi place. Dar de data aceasta se auzea pe fundal televizorul. Programul lui preferat. Păşesc încet spre dormitor. Îl zăresc stând în mijlocul patului. E concentrat la abundenţa de sunete şi imagini ce vin dinspre cutiuţa misterioasă. Nu observă prezenţa mea şi mă apropii mai mult. Stă nemişcat şi cu gura deschisă, semn că e ceva ce l.a captat îndeajuns. După câteva clipe îşi intorce căpuşorul spre mine. Mă priveşte. Apoi, ca şi cum ar asocia imaginea mea cu ceva ce mai văzuse până atunci, îmi zâmbeşte. E un fel de.a.mi spune “bună, bine ai venit !”. Cred ca acesta e modul lui de a mă saluta. Iar eu nici că aş vrea să schimb ceva în legătură cu asta. Zâmbind îşi întoarce privirea iar spre cutia cu sunete şi culori. Parcă mă invită lângă el. Mă aşez pe pat şi îl îmbrăţişez. Nu pierde ocazia să mă tragă un pic de păr, amintindu.mi că trebuie să mă tund. Iar eu îi răsfirez uşor firicelele de păr blond transpirate. Nu cred că îi place prea mult căldura. De fapt sunt sigură că nu îi place. Câteodată se întoarce să mă privească. Zâmbeşte şi apoi începe să gângureasc

câteva onomatopee bazate pe mult mai multe vocale decât consoane. Mi.aş dori să ştiu ce se petrece dincolo de ceea ce vede şi aude. Câteva clipe cu el sunt terapie curată. Nu vorbim despre ce am făcut în ziua respectivă, despre probleme sau despre ce a mai apărut nou. Nu vorbim deloc. Ci doar zâmbim. Ne prostim. Se supără repede. Semn că avem ceva în comun. Ştiu că uneori îl sufoc cu afecţiunea mea, ceea ce îl cam deranjează, dar nu mă pot abţine. Nu e ca şi cum aş putea doar să îl privesc şi atât. Nu mă mulţumesc cu atât. Şi ştiu că nimeni nu ar putea. Există în viaţa fiecăruia dintre noi o persoană specială. Diferită de celelalte. O picătură colorată, care se deosebeşte de celelalte picături din viaţa ta. O picătură care, odată ce a căzut în apă, se amestecă, se dizolvă. O picătură care cuprinde toată viaţa ta şi a ei într.o singură culoare. Colorează tot ce ai si tot ce are. El e picătura care a colorat vieţile celor din jurul său. Şi ce e minunat la acest lucru e că nu o face intenţionat. Nici măcar nu ştie ce influenţă are asupra mea sau a celorlalţi. Nu îţi cere nimic la schimb, decât să uiţi de tine şi de probleme tale pentru câteva clipe şi să redevii copil. Până când voi găsi acea picătură, el e deocamdată culoarea din viaţa mea. Recomadarea de astăzi: Nick Holder – Colorblind. Hear from me soon!!!