duminică, 13 noiembrie 2011

noutati


revenit.am... pe meleaguri cunoscute. si asta ma plaseaza, inevitabil, zic eu, in urma cu cateva luni, cand imi pregateam bagajul. urma sa plec spre un necunoscut total. am avut emotii. nu stiu cat de pregatita eram sa “infrunt” ceea ce avea sa ma astepte acolo. insa ma bucur enorm ca am facut asta. cred ca nimic din ce am facut pana acum nu m.a schimbat intr.atat de mult; tot ceea ce am trait acolo mi.a oferit o alta perspectiva a vietii. totul era nou. oameni. locuri. cultura. trairi. viata. am incercat din rasputeri sa cuprind din toate. sa cunosc cat mai multi oameni, sa vad cat mai multe locuri, sa invat cat mai mult din cultura lor si sa traiesc din plin ceea ce se numeste “the american dream”. mult timp m.am intrebat la ce se refera sintagma si ma bucur ca, dupa 3 luni de experimentat, am aflat raspunsul. ca de fapt nu conteaza unde mergi, ci conteaza sa faci ceea ce simti, sa gusti din tot cate putin si sa iei ce.i mai bun din ceea ce traiesti. cu toate astea, am castigat, dar am si pierdut. au existat oameni si lucruri care m.au facut sa actionez intr.un mod anume, m.au facut sa (ma) simt intr.un anume fel, sa gandesc din mai multe puncte de vedere si sa fiu cine sunt acum. acel “eu” care sta acum in fata calculatorului. o astfel de experienta m.a facut sa fiu o persoana mai puternica, mai ordonata, mai hotarata, mai plina de viata. mi.am facut prieteni noi si am recastigat un prieten vechi, m.am indragostit de oameni si locuri, am trait si am retrait bucuria lucrurilor facute intaia oara, m.am amuzat si am plans, mi.am trait visul. si nu regret nimic. cred ca asta e cel mai important sentiment. acela in care imi intorc privirea spre trecut si nu imi pare rau. ba chiar zambesc si imi propun sa mai fac asta inca o data. am mai trecut de o etapa. sper eu ca am facut.o cu brio.
imi este dor de ceea ce a fost acolo. dar ma bucur, in acelasi timp, ca sunt aici. sper doar sa mai am ocazia sa iau parte la o astfel de experienta. si va incurajez pe voi sa faceti acest lucru. poate ca nu iti umpli portofelul si valiza, dar cu siguranta vii inapoi cu sufletul plin de trairi si cu mintea plina de amintiri.

im glad to be back home.

recomandarea de astazi: atb – behind.

miercuri, 18 mai 2011

un cineva.


vorbeam in seara asta cu cineva drag mie si spuneam ca Doamne Doamne nu iti da niciodata mai mult decat poti duce.. ca nu ar trebui sa ma intreb "de ce tocmai mie mi se intampla toate astea ?" pentru ca e ca si cum as cere osanda, ca si cum as merita o viata lipsita de coborasuri, ca si cum am avut mereu un comportament exemplar, ca si cum nu am facut niciodata nimic rau sau daunator.. ?!

cateodata e greu sa iti iei ramas.bun de la cineva. un cineva care a contat o buna vreme pentru tine. un cineva care a fost acolo sa radeti, sa plangeti, sa visati, sa cantati, sa povestiti.. impreuna.. sa uitati. nici nu stiu de cate ori nu mi.am dorit pe cineva asa. tot timpul m.a fermecat expresia " o viata in doi ". am privit.o ca pe un privilegiu, pentru ca nu am ajuns inca sa ma bucur de asta. am primit pana acum doar cateva mostre la ceea ce ar fi putut sa fie si mereu le.am luat de bune. pot sa spun ca m.am pacalit singura. sau poate sunt prea dura cu mine ?! poate.

e greu in zilele noastre sa construiesti ceva cu cineva. suntem o natie de grabiti si posomorati. ne plangem mereu ca nu avem si ca sistemul e de vina. vad peste tot fete "gri". le vad in facultate, le vad in statia de autobuz, le vad cand stau la rand in chioscul de pe colt, le vad pe holul caminului, le vad in orice bodega in care intru sa.mi beau cafeaua cu un prieten bun. uneori si el are o fata "gri". uitam sa zambim, sa ne bucuram de ceea ce avem, uitam ca orice e trecator si ca trebuie sa reactionam mai repede la unele lucruri ce se ivesc. uitam ca uneori e bine sa uiti de tine..

inca nu am gasit un cineva care sa aiba curajul sa uite de el, sa aiba curaj sa se indragosteasca, sa iubeasca din nou, sa lupte.. din nou. sa se bucure de tot, fara sa se gandeasca de prea multe ori. sa alerge prin ploaie. sa zambeasca la soare. sa guste zapada si sa se joace cu frunzele.

la capitolul asta nu am stat bine mai deloc. dar nu vreau sa par o plangacioasa.
stiu ca poate de multe ori am spus ca renunt, ca nu mai pot si ca e ultima data cand vreau sa ma vad in ipostaza asta. insa uite.ma iar aici, pregatita sa reiau totul de unde am pornit, chiar daca doare.

si stiu ca la final totul va fi cel putin bine ;)

recomandarea de astazi: the paper kites - bloom. see ya !!

sâmbătă, 7 mai 2011

sfarsit vs inceput


cred ca incepe sa devina un obicei. scuze din nou pentru ca nu am mai postat nimic in ultimele doua luni, insa nu am gasit un "ceva" despre care sa povestesc. si poate nici acum..
unele aspecte prezente acum in viata mea tind sa se sfarseasca. dar asta nu e ceva rau. pentru ca dupa orice sfarsit urmeaza un nou inceput. si imi place.
am inceput sa ma gandesc la ce va fi dupa ce voi absolvi, la lucrurile pe care obisnuiam sa le fac si nu vor mai trebui facute, la locurile pe care le.am vazut si oamenii pe care i.am cunoscut aici.
o alta etapa din viata mea ia sfarsit. si ma bucur. nu sunt chiar sigura de ceea ce va urma insa nu dau inapoi. vreau sa merg mai departe. si stiu ca asa voi face.
am avut o perioada in viata cand imi era frica sa o iau de la capat. stiam intr.un fel ca ma voi reintoarce in acelasi loc. ce rost avea sa reiau totul cand stiam deja cum se va termina ?
mi.a luat ceva timp pana mi.am data seama de greseala mea. ma repetam. faceam mereu aceleasi lucruri. asta pana cand mi.am schimbat traiectoria. am invatat sa vad altfel lucrurile. sa incerc si altfel sa rezolv o problema. sa privesc din alt unghi. sa gandesc din mai multe puncte de vedere. si a mers. chiar a functionat. si nu imi pare rau. toate acestea m.au schimbat. ma simteam alt om. si de atunci toate lucrurile au inceput sa capete alt sens. m.am schimbat si asta ma face sa ma vad ca o persoana norocoasa. am avut curaj sa fac altfel lucrurile. si acest "altfel" ma face sa fiu cine sunt astazi.

de altfel, multe din gandurile mele se indreapta si spre o anume persoana. spre acea persoana care iti ofera liniste sufleteasca, iubire, o imbratisare cand iti este frig, un zambet cald oricand simti ca esti la pamant. de multe ori am reluat acest capitol spunandu.mi "de data asta va fi bine". insa nu prea a fost. dar asta nu ma descurajeza. nu renunt. pentru ca stiu ca ea exista acolo, undeva. ca nu conteaza prin ce vom trece, ci ca dupa toate acestea, vom fi doar noi. sunt dispusa sa sacrific multe pentru noi, sunt dispusa sa renunt si sa merg pana in panzele albe pentru ca noi sa fim asa cum ne dorim. poate unii cred ca nu merita, insa ce am de pierdut ?! ce sentiment poti avea ca, dupa o zi de lucru obositoare, dupa o noapte nelinistita, sa fie acolo cineva care te ajute sa lupti ?! pentru ca pana la urma, asta e important. sa lupti. ce se castiga printr.o lupta ramane pana la final. iar eu vreau ca noi sa existam pentru totdeauna.

recomandarea de astazi: Sting - Shape of my heart.
see u all soon !

miercuri, 9 martie 2011

obisnuinte si realizari.


.. 07:00. suna alarma. tresar din pat ca sa o inchid repede si sa nu.mi trezesc si colegele de camera. ma uit cu ochii lipiti de somn spre lumina ce vine dinspre fereastra. va fi o zi insorita dar la fel de rece ca celelalte. mai petrec cateva clipe ghemuita in pat si imi caut un mic imbold sa ma ridic.
07:10. sunt in fata dulapului. imi iau prosopul, sapunul si periuta. deschid usa camerei incet si grabesc pasul spre baie.
07:25. cotrobai in dulap dupa echipamentul de la serviciu si ma indrept spre oglinda. incepe operatia pe cord deschis.
07:50. o ultima privire de ansamblu si sunt in drumul spre iesirea din camin. tramvaiul 1 coboara in statie intre 08:05 si 08:10. nu trebuie sa.l pierd.
08:00. ajung in statie si cercetez persoanele care asteapta. incerc sa ghicesc daca a trecut tramvaiul sau nu. in pricipiu sunt tineri deci nu l.am pierdut.
08:05. coboara tramvaiul 13. urmatorul va fi 1. in urmatoarele 3 minute imi confirm singura cele spuse.
08:09. tramvaiul pleaca din statie. in urmatoarele 15-20 minute le voi petrece coborand copoul.
privesc plictisita pe geamul aburit al tramvaiului traficul intens. sunt doar un om normal care se intreapta intr.un mod absolut normal spre un loc normal de munca. doar ca astazi e ultima zi acolo.
in tramvai e bine. astazi am avut noroc ca este caldut. de obicei imi cufund capusorul in fular ca sa ma mai incalzesc. m.am obisnuit cu drumul spre carf. e galagie dar incerc sa o ignor. cateodata e frig dar e mai bine decat afara. de cele mai multe ori ajung prea devreme la serviciu dar asta imi rezerva putin timp pentru o cafea tare, dulce si cu lapte.
m.am obisnuit cu asta. cu locul. cu oamenii. cu galagia. cu cafeaua extraordinara din colt. cu muzica. cu colegii. cu tot ce e acolo.
a fost o perioada in care am invatat de la fiecare persoana pe care am intalnit.o. am invatat sa am rabdare. am invatat sa comunic in limbajul fiecaruia. am invatat sa ignor. am invatat ca nimic nu e nefolositor. am invatat sa zambesc mai des. am invatat ca poti ajuta un om fara sa.ti dai seama. am invatat ca trebuie sa apreciez orice mi se ofera. un sfat. un compliment. o critica.
imi lipseste deja acea perioada.
si Ii multumesc Lui Dumnezue ca am avut ocazia sa iau parte la asta.

astazi am realizat ca sunt un om tare noros. am o mama extraordinara, doi frati nebuni si doua cumnate fericite, prieteni mai mult sau mai putini intelegatori, colegi amuzanti, dusmani aparent inofensivi si un suflet care stiu ca acolo in multimea aia mare de oameni e alaturi de mine in orice clipa. Dumnezeu sa.i aiba in paza pe toti!

recomandarea de astazi : nickelback - how u remind me . noapte buna tuturor!

marți, 21 decembrie 2010

wonderful time..


fular.
caciulita.
manusi.
ghete.
zapada care scartie sub ghete :D
luminite.
braduti.
nasucuri rosii.
da!
a venit!
ador anotimpul asta.

mai sunt 3 zile pana la Craciun. abia astept ca mirosul cozonacilor sa.mi inunde narile. abia astept sa aud batai puternice in usa in seara de Ajun si sa.i ascult pe copilasi colindand intr.un fast mode :)) abia astept sa adorm cu ochii lipiti de bradul impodobit. abia astept sa ma dau cu sania (asta daca am de la cine imprumuta una :D)
abia astept sa vad ce mi.a pregatit Mosu' anul acesta. sper sa nu ma fi uitat.

nu am cuvinte pentru cat de multa bucurie imi aduce aceasta perioada a anului.

va doresc un Craciun plin de fericire, iubire si sanatate alaturi de familie si toti cei dragi.

recomandarea de astazi : frank sinatra - white christmas. luvly song! ^_^

miercuri, 3 noiembrie 2010

om bolnav..


ar trebui sa.mi fie rusine. sunt aporape 2 luni de cand nu am mai scris ceva pe aici.
si chiar imi este.

ma intreb ce o sa fac cu atata timp liber ?! standul s.a inchis. la facultate nu am chef sa merg. ce imi ramane de facut ?! greu de spus. sau poate e mult prea usor.
ce fel de persoana sunt ? cat de bine ma cunosti ? cat de bine ma cunosc ?
cu toate ca am facut destule lucruri despre care as putea sa spun ca nu sunt mandra de ele, au fost persoane care nu au plecat de langa mine. persoane care inca imi sunt alaturi. sunt persoane in care am aruncat cu vorbe uneori. sau de cele mai multe ori. sunt persoane care mi.au tras cateva palme sa ma trezesc cand erau in pragul disperarii. si ce am facut eu ? CE AM FACUT EU ? un mare nimic. am intors privirea, am gandit lucruri rele, am vrut sa fug si sa ma ascund. de ce nu au facut si ei acelasi lucru ? de ce nu au plecat ? de ce inca asteapta sa ma trezesc ?

ma simt ca un bolnav ce este tinut in viata doar de aparate. ma lupt ingrozitor sa ies de aici. de ce e atat de greu Dumnezeule ?! sunt oameni acolo care ma asteapta, care isi doresc sa ii privesc si sa le zambesc.
in sfarsit.. reusesc sa imi deschid ochii.. vad doar fete intristate.. eu sunt responsabila pentru ceea ce am facut.. pentru ceea ce le.am facut.. inca o data.. ce fel de persoana sunt ?

convalenscenta. perioada de recuperare dupa o operatie. atat am la dispozitie sa repar ceea ce am stricat. atat am la dispozitie sa ma repar. stiu ca voi avea medicamentele de care am nevoie. persoanele de langa mine..
ei sunt leacul meu.

multumesc pentru ca nu ati plecat.

recomandarea de astazi : Dr. Kucho - La tarde se ha puesto triste

marți, 7 septembrie 2010

lectie.


cat traim invatam. invatam de la altii, invatam din greseli, invatam de la noi insine. am invatat si eu cat de important e sa stii cum sa pastrezi langa tine o persoana importanta in viata ta. am invatat ca o clipa de neatentie te poate conduce la pierderea ei. si da! s.a intamplat. dupa atata timp in care am crezut ca nimic nu ar mai putea sa ma aduca in situatia de fata, ma vad aici. singura. ma privesc in oglinda si ma intreb cum am putut ?

inchid ochii si mi te inchipui. te simt aici. te vad. am atatea sa.ti spun. nici nu stiu cu ce sa incep. nu vreau sa ma scuz pentru ca nu am de ce. vreau sa te fac sa intelegi. insa e greu sa faci pe cineva sa vada ceva cand e orbit de neincredere. da! neincrederea ne.a adus aici.

de ce e atat de greu sa intelegi ca ai fost doar tu.. ?! ca esti doar tu. ca ai fi putut fi doar tu.

imi amintesc de tot ceea ce ne.am spus. de momentul in care mi.ai spus ca va fi greu sa te pierd. insa in realitate a fost mult prea usor. o fi asta un test pentru noi ? se prea poate.. incep sa cred ca il picam cu desavarsire.

nu vreau sa te intreb ce ai fi facut in locul meu. nu vreau sa te pun sa vezi situatia si din punctul meu de vedere. fa ce simti. crezi ce vezi fara sa incerci sa imi citesti sufletul doar uitandu.te in ochii mei cum faceai odata. poate e mai bine asa.

nu vei mai fi aici sa bem cafeaua impreuna. nu vei mai fi aici sa ne plimbam prin ploaie. nu vei mai fi aici sa razi de obrajii mei rosii. nu vei mai fi aici sa cantam. nu vei mai fi aici sa dansam.
am invatat de la tine cum sa fac lucruri fara sa ii ranesc pe cei din jur, insa te.am neglijat pe tine.

tot ce ti.am cerut a fost sa asculti. atat. dar uite.ma aici, asternandu.mi gandurile pe o pagina virtuala.
viata nu iti ofera ceea ce vrei cand vrei, ci atunci cand te astepti mai putin.

acum nu iti mai cer nimic. o sa.ti fie bine fara mine. o sa.mi fie bine.
ai grija
imi lipsesti.

recomandarea de azi : one republic - come home!