pianul! muzica,pasiune,inspiratie.am uitat de el.pacat! undeva prin clasa a 9a cand inca mai regretam alegerea facuta in ceea ce priveste liceul,m.a lovit...sunetul clapelor.mi.am spus: "trebuie sa invat sa cant la pian"! nu mi.a luat mult timp pana am gasit o profesoara de la liceul de arta si m.am pus pe treaba. nici nu va inchipuiti cu cat entuziasm ma duceam la lectii. mama nici nu stia. "ce faci tu cu arta in viata?" mda... o sa fac si eu ce au facut turcii la Plevna sau ce? si nu m.am lasat. a fost greu ca orice inceput. a fost din ce in ce mai greu. dimineata la ora 7 ma duceam la lectii care tineau 2h,apoi ramaneam sa exersez pana pe la 12,iar dupa amiaza mergem la ore in economic. uite asa am tinut.o vreo jumatate de an pana cand am cedat. rusine! sa.mi fie rusine. nu am mai putut. ma axam mult prea mult pe lectiile de pian decat pe cele de trebuinta si de sine statatoare. nu am reusit sa invat foarte multe despre pian insa indeajuns de mult cat sa ma faca sa.l pastrez in cufar ca o pasiune uitata.
anul trecut am dat peste o sansa de a ma apuca iar de pian dar mi.am dat seama ca pentru asta iti trebuie si timp si rabdare,despre care as putea sa spun ca duc lipsa. ma multumesc cu ceea ce am putut sa fac si sa invat si sper la o noua oportunitate in viitor.
cam atat despre una dintre pasiunile mele,pana la urmatoare postare aveti grija de voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu